Cum sa incep, cum sa incep? Cu inceputul ca toata lumea, nu? Iti place ceea ce faci si poate ca ai fost printre primii sau ai avut noroc sa te placa lumea rapid si acum abia te mai uiti in jos la lumea aia.

Hai sa ne gandim la faptul ca iti place ceea ce face un DJ si mereu ai fost fascinat si sa lasam la o parte ideea ca e cool si ca ai protocol si ca “sar catele pe tine”. Hai sa ne gandim la ideea ca ai o chemare pentru muzica, ca mereu ai fost atras de muzica si ca de indata ce te bagi in pupitru intri pe film si faci locatia sa vibreze. Cum incepe chestia asta? Pai parintii de obicei la o varsta frageda daca te vad ca nu dai tu semne, te intreaba: “Ce sport ai vrea sa faci?”. Baietii spun de obicei fotbal sau nu stiu, atletism. Eu am spus ca vreau sa fac ciclism, pentru ca mergeam pe 2 roti din prima zi (vorba vine). Mereu am avut ceva pentru 2 roti, initial 4 pentru ca na, mai greu cu echilibrul la inceput, dupa au aparut tricicletele si aratau mai altfel decat o bicicleta oarecare, iar dupa am trecut de la Pegas mic, la mediu, la “mountain bike” mare, cu viteze, frumos. Tot cartierul era la mine ca la showroom, pana a venit vremea scuterelor, vremea aia cand nu purtai casca pe scuter. De la scuter am trecut direct pe un mare Ninjac si acum sunt baiat mare, dar nu am uitat cat de mult m-am bucurat cand am avut primul Pegas pe care ne suiam 3 oameni si am si intrat intr-un copac odata. 

Referitor la meseria de DJ, pentru ca cu asta ne ocupam zi de zi, are si ea fazele ei. Eu cel putin ies la party-uri de cand aveam 14-15 ani (acum fac 29, multumesc), de pe vremea Kristal Floreasca, Martin, Silver, etc, de atunci de cand Kristalul parea un fel de Bamboo ca si imagine. Te duci ca simplu client cand te iau prietenii cu ei pentru prima data, ca doar nu te duci singur de nebun: “Da, am facut 17 ani, ce sa fac acum, ah, ma duc la bubuiala singur.” Pe parcurs iti faci multi prieteni pe acolo, ai grija insa sa nu fie doar prieteni de petreceri cum sunt majoritatea. Cunosti lume, umbli tot timpul cu ei si daca aveai si dinainte un neuron orientat catre muzica intre timp probabil s-a inmultit si deodata iti place muzica si mai mult si vrei sa fii DJ. In ziua de azi, organizator poate sa fie oricine, party-uri sunt de 5 ori pe saptamana, mai multe ca zilele lucratoare. Toata lumea iese la party-uri, dar ei nu lucreaza, de parca banii ar creste prin copaci ca portocalele pe strazi in tarile calde. In general toata lumea cunoaste pe toata lumea si chiar si prieteni de-ai tai dintr-o anumita gasca se cunosc pe undeva cu alti prieteni de-ai tai cu care n-ai fi facut niciodata vreo legatura. Lumea e mica. Deja cand incepi sa iti faci multi prieteni, deja cand stii cum se misca treaba, poti sa incepi sa pui muzica. Mai pui la un privat intre prieteni, mai pui la un after pe la vreo cazare dupa ce ai fost la Arpiar si uite asa iti intri in mana. 

 

 

Am un prieten care isi innebuneste vecinii dupa fiecare party, pentru ca afterul e la el. El zice ca vecinii sunt ok cu asta. Nu stiu ce sa zic, eu stau la casa si vecinul ce are casa lipita de a mea se mai trezeste cateodata cand dau muzica tare. Pana la urma, bubuie peretii, adica nu vrei sa iti bubuie peretii incontinuu, mai ales ca esti om mare cu familie. Ai dracu tinerii astia cica. La baiatul asta acasa a invatat multa lume sa puna muzica. Uite ma, asta aici a invatat sa puna muzica, mi-a zis odata, si eu tot aici am invatat, si ala la fel si ala la fel. Un alt prieten mi-a spus mereu ca el nu ma invata pentru ca trebuie sa invat singur si sa fur meseria stand prin spatele DJilor. Daca tot frecventam party-urile de atata timp, deja ai acces la backstage si cunosti DJii personal si ti-o arzi cu ei, e clar, ai ce sa vezi, ai de unde sa ciupesti idei. Asta combinata cu practica te pregatesc deja pentru ce urmeaza. Si ce faci? Pai de obicei incepi si faci party-uri sau prietenii tai care fac deja party-uri te baga la vreun warm-up. Ai gusturi si deja cunosti muzica, iti faci playlist-urile cum trebuie si selectiile tale ridica sprancene (ambele, doar una nu e de bine), deja incepi sa apari pe afise. Te cheama lumea, hai ma pui la warm-up, etc. 

Mai zice cineva: "Ma, eu am nevoie de un DJ la concerte, ca asta al meu se cam sparge inainte de concert si nu ma mai inteleg cu el, imi mai incurca piese, hap, hap. Ok, de ce, nu? Foarte tare. Daca ramanem la muzica electronica, vei pune o perioada warm-up, vei pune la part-yurile tale alaturi de DJi medii si mari, pentru ca pe tine te intereseaza de fapt sa fie party-ul tare in prima faza, ca sa te ridici ca organizator si sa iti faci o imagine. Si daca tot e lineup-ul tare, muzica ta e bine selectata si esti si tu pe afis, in scurt timp te vei mira ca ai ajuns sa pui muzica langa cei la care te uitai de dupa pupitru in urma cu ceva vreme. Procesul pare simplu, daca ar fi asa pentru toata lumea ar fi DJi pe toate strazile si oameni foarte putini, adica DJii ar fi specia si oamenii ar fi aia putini. Nu ca DJii n-ar fi oameni. De indata ce ai ajuns sa pui muzica langa DJi mari si poti sa iti pui un fee sau chiar sa il cresti deja, nu uita sa te mai uiti si la urmele pe care le-ai lasat in spate. E ca si cum ai merge prin ciment si lasi urme. Ai un trotuar infinit pe care mergi, dar poti sa te intorci inapoi sa te uiti la urmele alea, sa vezi ca de la talpa dreapta ai ajuns la talpa cu model si tot asa. Ai avansat. De foarte multe ori cand esti outsider, nu se uita lumea prea ok la tine. Cand cade prima picatura si ai intrat in anturaj, esti de-al casei.

 

 

Daca ai ajuns sa te placa lumea, sa fii chemat la partyuri si sa apari pe afise chiar si prin strainatate, nu te comporta ca si cum ar trebui cineva sa te venereze, comporta-te asa cum te comporti cu prietenii. Personal am trecut prin multe feluri de anturaje si daca stau sa ma gandesc la un timelapse, as putea sa stau intr-un loc si in jurul meu sa se miste repede tot, anotimpuri, vreme, lume care vine si pleaca, lume care se cearta si lume noua. Niciodata n-am fost genul sa ma bag in seama cu japca, sa am 1000 de oameni in jurul meu doar ca sa zic ca am prieteni multi, mereu am fost oarecum neutru si am dat la o parte doar oameni care chiar nu aveau ce cauta. Unii ar spune ca nu e ok sa fii neutru, ca nu te intereseaza. Ma intereseaza, dar atata timp cat schimbarile se intamplau doar in jurul meu, dar niciodata venite de la mine, era intr-un fel aiurea sa indepartez pe unii sau pe altii cand eu ma intelegeam bine cu toata lumea. Destul de logic. Asa si aici, nu uita ca oamenii care poate au ramas doar niste spectatori la party-urile unde mergeati impreuna, unde acum pui muzica si cunosti pe toata lumea, erau oamenii care te-au scos prima data la un party.  Nu uita ca oamenii care te-au ajutat, care iti sunt alaturi zi de zi si te ajuta in continuare sunt cei care te ridica si moral si in toate felurile. Lasa arogantele. Aici vorbesc la general si in general vorbesc la general, pentru ca nu imi place sa vorbesc despre cineva anume. Iei omul asa cum e pana la urma, n-are rost sa te consumi tu, insa ai asteptari de la persoanele cu care umbli, pe care de multe ori ii pui in categoria prieteni, sa nu iti vorbeasca de sus. 

Cand vezi si din interior si din exterior, nu e chiar placut de multe ori, pentru ca vezi ambele fete. In general e bine sa nu uiti de unde ai plecat, chiar daca te-ai mai cizelat, anturajele s-au marit si lumea cu care umbli e aceea lume pe care multi ar vrea sa aiba ocazia sa o cunoasca.